Oraș cu o istorie bogată

Satu Mare este un oraș situat în punctul nord-vestic al României, este reședința județului situat la granița cu Ungaria și Ucraina, fiind un oraș care se întinde pe câmpie și este traversat de râul Someș. Este centrul administrativ, economic și cultural al județului Satu Mare.

Municipiul Satu Mare s-a format din cele două localități așezate pe malul drept și cel stâng al râului Someș, numite Sătmar și Mintiu. Numele de Sătmar ridică multe semne de întrebare, deoarece această denumire a fost amintită pentru prima dată de Anonymus în Gesta Hungarorum, ca şi cetatea Zothmarului. De asemenea, alte surse fac referire la oraș sub denumirea de Salzmarkt datorită reputației sale ca zonă de comercializare a sării. Originea denumirii localității Mintiu face trimitere la existenţa coloniştilor germani aduşi de regina Gizella, soţia regelui Sfântul Ștefan al Ungariei.

La mijlocul secolului al 13-lea, ambele localități - Sătmar și Mintiu au pătruns pe drumul dezvoltării. Mintiu în anul 1230, iar Sătmar în anul 1264 au primit oficial titulatura de orașe. Prin prisma abilităților sale, Sătmar a fost orașul populat de comercianți și comunitățile industriale, iar Mintiu a fost locuit cu precădere de gospodari.

În secolul al 16-lea, cetatea din Sătmar a jucat un rol important din punct de vedere strategic până după Războiul de Independență condus de Ferenc Rákóczi II. Războiul de Independență s-a încheiat odată cu semnarea păcii, care s-a instaurat asupra orașului Sătmar oficial la data de 29 aprilie 1711. Amintirea acestui eveniment important este păstrat și astăzi sub forma unei plăci aflate în curtea Muzeului de Artă situat în Casa Vécsey.

După instaurarea păcii, în 1712, cele două orașe Sătmar și Mintiu s-au unit sub denumirea de Satu Mare, iar în 1715 a dobândit și pe cale oficială titlul de Oraş Liber Regal.

În anul 1804, prin înființarea Episcopiei Romano-Catolice, orașul a primit un adevărat imbold. Acest lucru s-a materializat prin construirea și reconstruirea mai multor clădiri, renovarea bisericii romano-catolice contribuind semnificativ la înfățișarea modernă pe care a căpătat-o așezarea urbană de astăzi. Cele mai multe clădiri au fost finalizate pe durata mandatului episcopului János Hám (în perioada 1827-1857). Amintim printre acestea ca fiind cele mai importante: Catedrala Romano-Catolică, clădirea episcopiei, Mănăstirea călugărițelor misericordiene, dar și Biserica Calvaria.

Cea de-a doua jumătate a secolului 19 a fost dominată de o dezvoltare mai dinamică. În anul 1871 s-a construit calea ferată pe ruta Carei - Satu Mare, iar după puțin timp, în 1881, a fost introdus iluminatul public electric. Economia a fost dominată de industrializare.

În conformitate cu declarațiile de pace semnate ca urmare a încheierii Primului Război Mondial, oraşul Satu Mare şi cea mai mare parte a județului au aparținut deja României. Între cele două Războaie Mondiale, imaginea orașului s-a îmbunătățit continuu prin prisma dezvoltării. Însă, cel de-al Doilea Război Mondial și consecințele sale, au adus schimbări majore în viața orașului. Conform celui de-al II-lea Dictat proclamat la Viena, judeţul Satu Mare a redevenit parte a Ungariei. În anul 1944 populaţia evreică a orașului şi din împrejurimi (cca. 18.000 oameni), a fost internată în ghetou, iar mai apoi deportată. Pe la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul aproape că a fost distrus complet de bombardamentele sovietice. Odată cu finalizarea războiului, orașul a devenit victima dictaturii comuniste.

În luna mai 1970, Satu Mare a trăit una dintre cele mai mari catastrofe naturale urbane din zona vestică a țării, râul Someș a inundat complet partea estică a orașului. Pe lângă urmările material-financiare ale catastrofei, foarte mulți oameni și-au pierdut și viețile.

În anii 1970-1980, pe baza planurilor urbanistice realizate de Nicolae Porumbescu, a fost construit centrul nou al orașului. Cea mai grandioasă clădire a acesteia este Palatul Administrativ de astăzi, având o înălțime de 97 metri. În cea de-a doua jumătate a secolului 20, dezvoltarea economică și creșterea populației au mers mână în mână.

După căderea dictaturii comuniste încă din anii 90, dar cu precădere de pe la începutul anilor 2000, grație așezării orașului în apropierea frontierelor de stat, poziția orașului s-a întărit. La dezvoltarea orașului și a întregii regiuni, a contribuit și faptul că în anul 2007, România a aderat la Uniunea Europeană.

Trecutul, tradițiile, diversitatea culturală, moștenirile arhitecturale și nu numai, oferă vizitatorilor posibilitatea de a descoperi ceva cu totul special și interesant.